În cinematografie a debutat în 1974, în filmul Păcală, regizat de Geo Saizescu, apărând la un an distanță cu un rol mai puternic în Mastodontul lui Virgil Calotescu. Au urmat roluri în filme reprezentative pentru mai multe etape ale cinematografiei românești, între care Drumuri în cumpănă (1979, regia: Virgil Calotescu), Stop cadru la masă (1980, r. Ada Pistiner), Angela merge mai departe (1981, r. Lucian Bratu), Semnul șarpelui (1982, r. Mircea Veroiu), Liceenii (1986, r. Nicolae Corjos), Balanța (1992, r. Lucian Pintilie) sau Binecuvântată fii, închisoare (2002, r. Nicolae Mărgineanu). În 2013, actrița revine într-unul dintre rolurile principale din București NonStop, în regia lui Dan Chișu, adăugând o nouă tipologie galeriei sale de personaje. Filmografia Dorinei Lazăr include și participări în producții internaționale, precum Amen. (2002, r: Costa-Gavras, și Modigliani (2004, r: Mick Davis).

Unul dintre rolurile cele mai pregnante în imaginarul publicului cinefil român rămâne cel al taximetristei Angela Coman din Angela merge mai departe (1981). Pentru această interpretare, Dorina Lazăr a primit Premiul pentru cea mai bună actriță acordat de Asociația Cineaștilor din România. La peste patru decenii distanță, personajul revine într-un dialog cinematografic: în filmul Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii (2023), regizorul Radu Jude include fragmente din producția din 1981 — uneori reluate în slow motion sau în cadru fix — și readuce personajul Angela în prezent, reinterpretat de actrița Ilinca Manolache, care revizitează multe dintre locațiile filmului original.