Autoarea filmului şi tatăl ei iau câte o cameră de luat vederi şi se filmează reciproc. O serie de interviuri iau naştere, în care cei doi discută despre schizofrenie, propriul trecut şi concepţiile lor despre fericire. Filmul este o declaraţie personală a unui părinte ce se confruntă cu o afecţiune mintală şi a unei fiice care a crescut cu un tată adesea absent. În timp ce filmează, cei doi îşi dezvăluie rănile cauzate în trecut şi încearcă să se înţeleagă reciproc.
Nominalizare |