Uneori ninge cu zăpadă, alteori cu întuneric

Teo este un regizor care repetă cu actorii pentru un nou proiect. Subiectul, autobiografic, este derutant încă de la început: frământările unui regizor care pune în scenă o piesă de teatru despre drama pe care o trăiește după moartea fetiței lui în urma unei boli incurabile. Pe măsură ce înaintează, povestea compusă din cinci variante de lucru, în care singurele personaje constante sunt el, soția și fetița lor, scoate la suprafață episoade incerte, la limita dintre viață și ficțiune, accentuând dilemele. Frământările apar la fiecare secvență din viața camuflată fie în piesa de teatru, fie în filmul care pare să nu aibă început și sfârșit ori în detaliile cotidiene care uneori o fac când ambiguă, când comic-absurdă, când insuportabilă.