Premiul pentru întreaga carieră – Gopo 2015
Născută pe 1 octombrie 1946, la Piatra Neamț, județul Neamț, Coca Bloos este una dintre cele mai prolifice actrițe de film, teatru și televiziune din România, în ciuda unui debut întârziat – înainte de a da la Actorie, ca urmare a întâlnirii cu Olimpia Arghir, actriță a Teatrului Național din Cluj, Coca Bloos a făcut Facultatea de Filosofie și trei ani de Jurnalism.
Primele roluri în teatru i-au fost oferite de Alexandru Tocilescu, la Satu Mare, unde regizorul îşi dădea lucrarea de diplomă. După alte stagiuni petrecute pe la Brașov și Piatra Neamț, în 1987, Coca Bloos a început să facă naveta pentru un rol la Cătălina Buzoianu în Uriaşii munţilor, la Bulandra. Și, grație intervenției lui Dinu Săraru, directorul Teatrului Mic, care a decis s-o detașeze la București, a rămas în Capitală.
Debutul în cinema a venit un an mai târziu, cu un rol în penultimul film al regretatului Alexandru Tatos, Secretul armei secrete (1988). Din acel moment, actrița a alternat teatrul – unde a jucat în piese montate de cei mai mari regizori români ai momentului (Alexandru Darie, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Alexandru Tocilescu, Grigore Gonța, Dragoș Galgoțiu, Cornel Todea, etc.) – cu cinematografia unde, de asemenea, a avut partituri importante în câteva dintre filmele de căpătâi de după 1990, precum și în filmele Noului Val de după 2000. Astfel, actrița are în filmografie, printre altele, câte trei roluri în filmele lui Andrei Blaier (Divorț… din dragoste, Crucea de piatră, Terente – Regele bălților), Mircea Daneliuc (Patul conjugal, Această lehamite, Ambasadori, căutăm Patrie) și Lucian Pintilie (Terminus paradis, După-amiaza unui torționar, Niki Ardelean, colonel în rezervă), dar și roluri în filmele de debut ale lui Nae Caranfil (E pericoloso sporgersi, 1993), Cristian Mungiu (Occident, 2002), Titus Muntean (Examen, 2004), Corneliu Porumboiu (A fost sau n-a fost?, 2006) sau Gabriel Achim (Visul lui Adalbert, 2011). În 2014, Coca Bloos a putut fi văzută pe marile ecrane în filmul lui Răzvan Săvescu, America, venim!