Premiul pentru întreaga carieră – Gopo 2020
Cu o carieră de peste 50 de ani în teatru și cinema, Adela Mărculescu, una dintre cele mai apreciate actrițe ale generației ei, s-a născut pe 21 decembrie 1938 la Aiud şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti în 1959, clasa profesorului Alexandru Finţi. Zaharia Stancu, director al TNB la acea vreme, a angajat-o în 1964 la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde este invitată să joace şi în prezent.
Şi-a început cariera pedagogică la I.A.T.C în 1963, la catedra de dans a Verei Proca, apoi la tehnica vorbirii, catedra Sandinei Stan, iar din 1992 este conferenţiar la Universitatea „Hyperion”, catedra „Actorie” și „Tehnica vorbirii”.
A debutat în 1965 în co-producția româno-franceză „Serbările galante”, un film regizat de René Clair, unde a jucat alături de Jean-Pierre Cassel şi Forry Eterle. Au urmat 25 de filme și colaborări cu regizori renumiți precum Mircea Veroiu („Hyperion”, 1965), Nicolae Corjos („Alo, aterizează străbunica”, 1981, și „Declarație de dragoste”, 1985), Dinu Cocea („Iancu Jianu, haiducul”, 1980), Gheorghe Turcu („Cine iubește și lasă”, 1982), Ion Popescu Gopo („Galax”, 1983), Iulian Mihu („Surorile”, 1984), Mihai Constantinescu („Un oaspete la cină”, 1986, și „Să-ți vorbesc despre mine”, 1987) și Gustavo Graef Marino („Diplomatic Siege”, 1999).
Actrița Adela Mărculescu a câștigat aprecierea publicului încă de la debutul de pe scena Teatrului de Stat din Botoșani (1957 – 1959), jucând de-a lungul timpului la Teatrul de Stat din Ploiești (1959 – 1963), Teatrul Mic (1963), Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu (1971), iar din 1964 la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, unde colaborează și în prezent. Printre cele mai importante roluri ale sale se numără cele din „Povestea dulgherului şi a frumoasei sale soţii” de R. Stanca, „Vicleniile lui Scapin” de Molière, „Părinţii teribili” de J. Cocteau, „Idiotul” de Dostoievski, „Gaiţele” de Kiriţescu, dar și de cele din teatru de televiziune – „Tache, Ianke şi Cadîr”, „Orfeu în infern”, „Fântâna Blanduziei”, „Visul unei nopţi de iarnă”, precum şi din piesele de teatru radiofonic, printre care „Câinele grădinarului” de Lope de Vega, „Cavalerul şi doamna” de C. Goldoni, „Oedip la Colona” de Sofocle, „La răscruce de vânturi” de E. Bronte, „Romeo şi Julieta” de Shakespeare ş.a.
În stagiunea curentă a Teatrului Național „I. L. Caragiale” București, joacă în: „Idolul şi Ion Anapoda” de G. M. Zamfirescu (regia Ion Cojar), „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu (regia Dan Tudor), „Sinucigaşul” de Nikolai Erdman (regia Felix Alexa) și „Terorism” de Frații Presniakov (regia Felix Alexa). De asemenea, Adela Mărculescu mai joacă și la Teatrelli în spectacolele „Contesa”, „Milionul” și „Arsenic și dantelă veche”, precum și la Teatrul Metropolis în „Hagi Tudose” și „Tartuffe”.
Adela Mărculescu va primi Premiul Pentru Întreaga Activitatea la cea de-a XIV-a ediție a Premiilor Gopo.
“Merii sălbatici” (Alecu Croitoru, 1964)
„Serbările galante”/ „Les fêtes galantes” (René Clair, 1965)
„Lupta pentru Roma I”/ „Kampf um Rom I” (Robert Siodmak, 1968)
„Lupta pentru Roma I”/ „Kampf um Rom I” (Robert Siodmak, 1968)
„Ceața” (Vladimir Popescu-Doreanu, 1973)
„Hyperion” (Mircea Veroiu, 1975)
„Iancu Jianu, haiducul” (Dinu Cocea, 1990)
„Visul unei nopți de iarnă” (Dan Necșulea, 1980)
„Dumbrava minunată” (Gheorghe Naghi, 1980)
„Alo, aterizează străbunica!” (Nicolae Corjos, 1981)
„Cine iubește și lasă” (Gheorghe Turcu, 1982)
„Acțiunea Zuzuc” (Gheorghe Naghi, 1983)
„Galax, omul păpușă” (Ion Popescu Gopo, 1983)
„Surorile” (Iulian Mihu, 1984)
„Declarație de dragoste” (Nicolae Corjos, 1985)
„Un oaspete la cină” (Mihai Constantinescu, 1987)
„Să-ți vorbesc despre mine” (Mihai Constantinescu, 1987)
„Harvey” (Tudor Mărăscu, 1994)
„Meurtres par procuration Proxy Murders” (Claude-Michel Rome, 1995)
„Dușmanul dușmanului meu”/ „Diplomatic Siege” (Gustavo Graef-Marino, 1999)